A trecut ceva vreme de cand nu am postat nimic...Politicos ar fi sa ma scuz si sa spun ca nu am avut timp pt ca sau k nu am putut pt ca...Se practica oricum foarte mult acest sport in secolul 21 si anume-fuga de responsabilitate.
Multi zic :"iarta-ma nu am putut sa fac aia pt ca.."....altii spun"data viitoare promit ca numai uit sau alte scuze tampite de genul acesta...Putini sunt cei care recunosc greseala facuta ,accepta gravitatea unei situatii si incearca din rasputeri sa repare raul facut...In fond greseala e omeneasca!
Dar ce faci daca comiti aceleasi greseli iar si iar si iar....??...Dificila intrebare dar raspunsul e si mai dificil pt k incercand sa caut un raspuns nu as face altceva decat sa ma lansez in supozitii care nu ma vor ajuta cu nimic...
Asa ca incerc s-o las balta...dar totusi ma macina intrebarea...mai bine ma duc si "imprumut:" de la mami din portofel vreo 100 lei si ma duc pana la colt...unde poate cu ajutorul unei sticle de whisky poate ..sau nu mai bine niste cocaina..dar de fapt si o tigara e buna in aceste situatii...
Si deja ma simt mai bine...mai am si niste prieteni care imi tin companie in momentele de rascruce...si vad cum intrebarile stupide pe care mi le-am pus cu jumate de ora inainte dispar incetu cu incetu...E adevarat, incep sa rad incontinuu fara sa-mi pese de cei care ma privesc cu uimire si totusi cand un batran imi atrage atentia asupra acestui comportament neadecvat unui adolescent de varsta mea..il trimit unde nu trebuie...
Si da,toti imi dau dreptate "ai facut exact ce trebuie,da-l dracu de bosorog"...Si sunt din nou in culmea fericirii,dar pe deasupra mi-am hranit orgoliul destul pe ziua de azi...si...ar cam trebui sa merg spre casa...
Nu ca s-ar supara mama care ma asteapta cu siguranta de vreo 4 ore la poarta...ci pentru ca nu prea mai simt pamantul sub mine si in loc de 4 vad 8 persoane in jurul meu.DAR NU SUNT BEAT!...Cu siguranta ca  nu,sunt pur si simplu o persoana care isi traieste viata in cel mai fericit mod posibil...
Teoriile mamei imi sunt deja cunoscute..Pacat insa ca eram prea"fericit" ca s-o pot auzi....Imi amintesc doar ca i-am spus" scuze mama,promit ca numai fac data viitoare,dar te rog lasa-ma sa dorm,ma simt foarte rau."
Si norocul ramane cel mai bun prieten al meu pt ca am ajuns intr-un final in pat,de unde nu m-am ridicat decat dupa vreo 15 ore.
"Trist,spunea mama printre lacrimi,ca un baiat ca tine a ajuns in halul acesta.Ai tot,dragul mamei,ai bani ai casa ai familie,ai tot ce iti trebuie,de ce trebuia sa te apuci de droguri si de alcool?"...:
"Da,mama am tot,mai putin fericirea si linistea necesara pentru a-mi acorda o alta sansa, pentru a incerca sa ma schimb..Dar iti promit ca nu o sa se mai intample...."

(daca s-o fi intamplat asa sau nu ,eu nu stiu sa va spun.Mi-as cere scuze ,spunand ca nu am ajuns la finalul povestii mele si ar fi absurd sa ma justific...fuga de responsabilitate nu ma caracterizeaza,asa ca sunt nevoita sa incerc sa gasesc eu un final pentru povestea de mai sus...care in fond nu e altceva decat o simpla intamplare din viata oricui adolescent care traieste o drama psihologica,care sufera,poate dintr-un motiv neexistent,dar amprentele acestei suferinte adolescentine lasa urme adanci in sufletul inocent si inca neinitiat al individului....
Si credeti sau nu,multi adolescenti se inchid in ei.,devin dependenti ba de droguri ba de alcool tocmai din pricina acestor suferinte....In opinia mea aceste probleme se rezolva doar cu ajutorul iubirii...si atat!....Si acum sa termin mica povestire...ca sa nu ajung sa fiu considerata o egoista,sau poate se mai spune ca fug de responsabilitate:))....)

Trecusera zile intregi ba chiar luni de zile de cand eroul nostru nu se atinsese de alcool ce sa mai spunem de droguri....S-a tinut de cuvant si a respectat promisiunea facuta mamei.
Toate bune si frumoase nu?Dar adevarul e trist...Adolescentul nostru s-a inchis in sine in asa fel incat nu vorbea nici cu mama lui de aproximativ 2 luni de zile...De fapt nu vorbea cu nimeni! Traia practic izolat,inchis intre 4 pereti...Refuza sa deschisa usa,traia cu nebunia sa ...A ajuns sa incerce sa-si ia viata doar pentru a nu-si dezamagi mama...A respectat promisiunea facuta cu pretul vietii...
Va intrebati probabil de ce am ales un final trist....cand puteam sa aleg finalul clasic?
La aceasta intrebare am un raspuns chiar foarte bun....PENTRU CA AMBELE FINALURI SUNT IDENTICE.....Ar fi trebuit sa zic ca a murit din cauza drogurilor?....Se putea....Dar esenta e alta...Ideea e ca din ce in ce mai putini tineri isi respecta parintii ,din ce in ce mai putini tineri isi respecta promisiunile....in schimb tot mai multi fug de responsabilitati